vineri, 11 decembrie 2009

...TITLU...

pentru că este iarnă şi pentru că se apropie Crăciunul, şi pentru că majoritatea oamenilor nu mai înţeleg nimic din spiritul sărbătorilor, simt nevoia să scriu despre cum erau sărbătorile când eram mici, şi plecam cu colindul şi nu simţeam nici că ne e foame,nici plictiseală , nici frig ci doar...că vine Crăciunul.Acum doar dacă ne uităm pe calendar vedem că vine Crăciunul...de fapt ştim: că trebuie să cumpărăm ceva...de mâncare...mult...poate prea mult, că trebuie să împodobim bradul, că suntem obligaţi să cumpărăm cadouri. Dar nu simţim că este sărbătoare, şi că nu suntem obligaţi să luăm cuiva un cadou, ar trebui să fim bucuroşi că îl luăm şi că se va bucura de el.In super/hyper-market-uri oamenii cumpără lucruri, la care până atunci nici nu se gândeau, pregătesc totul foarte în amănunt, pentru ca în ziua de Crăciun să se poată sătura de toate:somn, mâncare, băutaura, muzică(manele)...mâncare, băutura...
Dacă acum...ca şi în urmă cu câţiva ani vin tot de la şcoala...oamenii sunt (aproape)aceeaşi,sărbătoarea este aceeaşi, de ce nu se mai simte liniştea de atunci, de ce nu mai miroase a sărbătoare...în preajma Crăciunului bunica pregătea cozonaci, şi bunătăţuri, dar nu pentru confort, ci pentru a le da colindătorilor... mirosea a prăjituri, a scorţişoară şi a măr copt, dar mai presus de toate mirosea a sărbătoare...Ce frumos ar fi daca sarbatoarea Crăciunului,n-ar mai fi privită cu superficialitate...ce frumos ar fi să revenim la însemnătatea Crăciunului de odinioară...la colinde şi glasuri tremurânde, la iubire şi familie, miros de brad si bulgări de zăpada...viaţa şi dragoste, bucurie şi aproapele nostru...

0 vorbe goale:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright 2009 franturi de ganduri. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator