duminică, 5 februarie 2012

...

Singuratatea absoluta? O concep cateodata asa: in tren, pe un culoar ticsit, stand pe geamantan. Esti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te impiedica sa te misti; dar esti departe si de orice punct fix in spatiu. Esti undeva, intre o statie si alta, rupt de ceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtand dupa tine un alt tren, cu oameni, situatii, marfuri, idei, una peste alta, in vagoane pe care le lasi in statii, le pierzi intre statii, le uiti in spatii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicaieri de singur...( Constantin Noica)

 
Copyright 2009 franturi de ganduri. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator