sâmbătă, 31 iulie 2010

provocare

incercati sa identificati culorile cu care sunt scrise cuvintele fara a le citi...

vineri, 30 iulie 2010

doruri

despre dorurile pe care le avem este destul de greu de vorbit , pentru ca sunt diferite..pentru ca sunt unele pe care le putem considera "prioritare", pentru ca totusi nu se poate face un clasament, pentru ca , in fond oricum nu poti schimba mare lucru. Asa ca eu pot spune ca MI-E DOR DE:
Copilarie -mi-e dor , nu ca si cum as vrea sa traiesc acum ca atunci(desi poate n-ar fi o idee rea), mi-e dor de starea in care eram...acea stare cand nu ne pasa de nimic, cand puteam face orice, stiind ca o sa fim iertati...sau poate ca nu faceam nimic atat de grav incat sa se poate pune problema iertarii
Prieteni - prietenii cu care petreceam mai mult timp decat cu parinti, prieteni cu care hoinaream ziua intreaga , prieteni care considera(de fapt era o certitudine) ca faci parte din familia lor...prieteni
joc- jocul de-a orice, oricat ar dura...ziceam mai sus de prieteni care fac parte din familie...catelul pe care il iubeam foarte mult, facea deasemenea parte din familie,numele lui fiind Codita Predoiu
nobletea-pe care o avea fiecare copil si pe care atat de greu o mai intalnim astazi , chiar si la copii,( dar paradoxal multi spun ca isi doresc sa fie ca si copiii, dar se poarta aproape ca niste animale nedomesticite)
nepasarea- dar luata nu ca ceva negativ...nepasare in sensul ca...nu trebuie sa te grabesti sa ajungi acasa pentru ca stii ca trebuie sa inceapa un film, sau pentru ca trebuie sa vorbesti pe mess...pentru ca nu ti-ai verificat mail-ul, pentru ca esti obsedat sa vezi cine ti-a vizitat profilul de hi5, facebook, s.a
oameni -mi-e dor de oamenii pe care nu i-am ascultat cu atentie si nu mai am o a doua sansa sa ii  ascult, de cei pe care nu i-am luat in serios, de cei pe ale caror chipuri timpul si-a lasat amprenta...desi sunt tot ei..parca nu ar fi
tatal meu- sa-l ascult...sa-l vad...sa invat de la el...sa pretuiesc tacerea lui, vorba lui, privirea...pe el. Sa stiu ca este aproape, si sa stiu ca nu o sa fac nimic care o sa-l supere,dar sa stiu...sa-mi spuna el...nu sa intuiesc. Mi-e dor de jocul de sah...sa ma lase sa-l bat si eu sa cred ca sunt mai buna decat el,pentru ca mi-am batut profesorul. De el mi-e cel mai dor...e o asteptare chinuitoare pentru ca mintea mea nu vrea sa inteleaga ca el nu mai este, nu are cum sa fie asa...eu simt ca el este undeva si trebuie sa vina...sau eu am plecat undeva si trebuie sa vin sa-l vad...si astept...
de mine - asa cum eram candva, atunci cand imi doream , ca toti copiii, sa fiu mare...sa am responsabilitati.Atunci cand nu indrazneam nici sa gandesc ca eu am sa fiu atat de nepasatoare cateodata(cand nu trebuie) si atat de implicata cu cine nu trebuie merita alte dati

Despre doruri as putea vorbi in fiecare postare de pe blogul asta, asa ca nu mai lungesc vorba.Dorurile nu pot fi clasificate dar nici bagate toate in aceeasi oala...am scris despre dor,  dupa ce am vazut o leapsa care mi s-a parut interesanta aici , un blog care merita citit, nu dau leapsa mai departe pentru ca nu-mi plac jocurile astea...dar oricine vrea o poate lua

luni, 26 iulie 2010

zambilici


Trei oameni stateau de vorba : un evreu(tigan), un  musulman si un budist, fiecare laudandu-se cu credinta lui:

Budistul : mergeam prin desert intr-o zi si era o caldura insuportabila, multe grade, nici-o adiere de vant...si atunci m-am rugat la  Dumnezeul meu, la Budha...si Budha care este mare si face a minuni a facut ca pe o raza de 100 de metri in jurul meu sa ploua, si astfel m-a salvat de la moarte.

Musulmanul: eram pe mare in corabie si s-a pornit o furtuna cum nu am vazut, vant puternic, trasnete, credeam ca nu o sa scap....si m-am asezat in genunchi si m-am rugat la Dumnezeul meu, si Alah care este mare si face minuni a facut ca pe o raza de 100 de metri in jurul meu sa fie soare...astfel am scapat.

Evreul: in sfanta zi a Sabatului ma duceam la biserica, si mergand eu asa , am vazut pe jos , in mijlocul drumului un portofel...si ma gandeam ce sa fac sa nu ma ispiteasca necuratul sa-l iau , sa necinstesc sf. zi de sabat...si atunci m-am rugat la Dumnezeul meu , care este mare si face minuni...si a  facut ca pe o raza de 100 de metri in jurul meu sa fie miercuri.

duminică, 25 iulie 2010

rezultate

inainte sa apara rezultatele  a fost pregatirea, iata o parte...cateva mazgaleli

Am ales in sfarsit facultatea la care o sa merg...hotarare luata intr-un timp foarte scurt.Sper sa fi ales nu doar ce mi-a placut ci si ceea ce trebuie...

duminică, 4 iulie 2010

pai cum???

cum se face ca aceia care vorbesc de respect nu respecta pe nimeni...aceia care le stiu pe toate, pentru ca sunt genii(trebuie sa recunoastem ca mai sunt si genii prin jurul nostru) nu stiu sa deschida gura sa-si salute prietenii...cum se face ca valorile nu sunt valori?...cum se face ca zacem intr-o groapa adanca pe care o consideram normalitate si nu vrem sa ne ridicam de acolo , dar le spunem altora  sa se ridice...cum se poate ca oamenii sa fie atat de fatarnici...la ce le foloseste?...de ce trebuie sa minti...domne minciuna are valoarea ei, ea trebuie spusa sa te scoata dintr-un mare raha necaz, nu asa ca sa te afli in treaba...exemplific :un caz concret na, daca ceri cuiva ceva, iti va spune ca "nu pot ca trebuie sa plec peste sapte mari , sapte tari...", de preferat nu vreau sa-ti dau, iesi afara din casa mea ca te omor n-am. Eu personal, nu ca ar interesa pe cineva , dar  prefer o injuratura sincera decat o minciuna fatarnica.Si iarasi pentru exemplificare : am avut doi profesori : unu ni se adresa cu "dragalasii","frumosii" si alte asemenea apelative si unul ne spunea "ba prostilor", simteam ca asta din urma ne iubeste mai mult decat cel care ne spunea dragalasii, macar el era sincer .Daca printre "calitatile"  de care esti atat de mandru este  minciuna, e musai sa nu fie singura...faci tu loc si pentru niscaiva ignoranta.Ca incheiere, la o postare atat de dura, in urma careia s-ar putea ca multi sa-si schimbe oarecum parerea pe care o aveau despre mine...tineti minte...chiar nu ma intereseaza.

P.s.tu ala , despre care am scris aci...si nu ma gandeam sa iti dedic vreodata  vreo postare pe blogul asta, si inca una negativa...tu iti permiti luxul sa astepti sa fii ales?tu chiar crezi te va alege cineva...EU...EU CAUT ALTCEVA...imi pare rau, dar m-ai dezamagit...

sâmbătă, 3 iulie 2010

asteptand...

suntem uimiti cat de repede trece timpul cand trebuie sa facem ceva de care ne temem, sau daca nu ne temem  putin descumpaniti tot suntem si cat de greu trece timpul cand , nerabdatori sa aflam un rezultat al muncii depuse se tot amana. Asteptarea , ne face cateodata sa devenim altii..sa nu ne recunoastem nici noi, sa spunem lucruri pe care n-am fi vrut sa le spunem oamenilor pe care ii iubim...sau sa nu le spunem ...nimic. Nimicul e mai rau decat orice. Cum ai putut sa taci?...de ce nu ai zis nimic?...macar ..."te astept sa te intorci"...Tu ai tacut pana cand nu ai mai avut cui sa-i zici. Degeaba te certi, degeaba te mustrii, degeaba te-ntrebi...ai ales sa taci...acum...ASTEAPTA. Desi stii ca nu ai pe cine sa astepti, ca nu are cum sa mai vina... nu vrei sa crezi ca ...a plecat de tot si ramai asteptand...oricat.

 
Copyright 2009 franturi de ganduri. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator