sâmbătă, 19 noiembrie 2011

un...desen


"Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.
Toate stau la locul lor:
piatră, floare şi ulcior,
vatră şi amnar şi iască.
Asta-i legea tuturor:
Zări să-şi facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă."
(inscriptie pe o casa noua, Lucian Blaga)

sâmbătă, 29 octombrie 2011

despre numai zece oameni

Nu sunt pierdute decat acele batalii pe care  nu le incepi niciodata. Nu esti invins decat daca refuzi lupta.Altfel, orice faci , orice incerci in aceasta existenta miraculoasa - sunt victorii; si cat ar fi ele de mutilate, nu trebuie sa regreti ca le-ai obtinut. In constiinta omului modern exista aceasta grava confuzie intre victorie si premiu. Cei mai multi dintre noi credem ca am facut un lucru bun numai daca primim o recompensa; o felicitare, o distinctie, o observatie favorabila.Si dimpotriva, socotim esuate acele acte ale noastre care au trecut neobservate, sau au fost privite cu neincredere, sau de-a dreptul cu dispret.

Confuzia aceasta isi are radacini mai adanci, in setea omului pentru fructul faptelor sale. Noi , care nu stim niciodata ce sa facem cu pasiunile noastre, credem ca o actiune detasata de dorinta recompensei este o actiune "fara pasiune", un fapt neutru sau o simpla "disponibilitate". Ni se pare ca numai acele actiuni sunt intr-adevar omenesti care sunt promovate de o mare pasiune.Uitam, insa ca pasiunea este aici numai elementul dinamic, vehiculul realizarii- iar dorinta de recompensa, de fruct,apartine egoismului nostru, si tot ceea ce facem in vederea unui astfel de premiu ne limiteaza si ne leaga de limitele noastre. O pasiune indeamna intotdeauna la victorie, la perfecta ei consumare in fapt, la o liberare prin plenitudine. O pasiune- care se afla prezenta inapoia oricarui act al nostru - nu cauta niciodata premierea sau promovarea ei, nu cauta o recompensa. Dorinta aceasta e creata si alimentata numai de "prea omenescul" din noi, adica de mizeriile si limitarile egoismului nostru.
Ne-am obisnuit sa acuzam pasiunile noastre pentru tot ceea ce e scazut si hidos in noi. De fapt pasiunile-care nu cauta altceva decat o desavarsita actualizare si implicit consumare-nu au nimic de-a face cu ceea ce credem sau ne place sa credem noi despre ele.E absurd sa osandesti o pasiune pentru ca n-ai stiut s-o stapanesti.Si nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, de care te-ai liberat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor.
Daca acestea sunt adevarate, apoi fara indoiala ca nici o batalie nu e pierduta, ca putem fi victoriosi fara a obtine vreun premiu, ca putem fi liberi si noi insine , fara ca lumea sa o stie.Aceasta "notiune" de lume este un nonsens. Lumea iti cere intotdeauna un efort personal minim si o deplina abandonare in voia supersitiilor ei.
Ceea ce deosebeste pe om de celelalte creaturi nu este inteligenta, nici ratiunea.Ceea ce ne deosebeste pe noi, este simtul valorilor, ierarhia.Acea intelegere globala a lucrurilor, care stie sa vada ordinea , stie sa cosmizeze haosul din jurul nostru, stie sa oranduiasca valorile asa cum trebuie, respectandu-le pe toate, dar pastrandu-le pentru  justa lor functiune.Un om perfect, adica un om cu desavarsire liber este acela care poate "functiona" pe toate planurile realitatii, reactioneaza la toti stimulii(biologici, etici, estetici) si are valente active pentru tot ce e viu si eficient din jutul lui. Unul care nu gandeste toata ziua decat arta, politica, paine sau dragoste-este un monstru .Pentru el nu mai exista ierarhie , nu stie ca, calitatea si viata sunt un tot care trebuie expermentat pe mai multe planuri.Omul acela traieste ca un halucinat, ca o bestie, condus de un singur instinct sau de o singura idee.Veacul nostru cunoaste milioane de asemenea monoideici, care cred ca totul se poate schimba dintr-o singura stersatura de condei, ca totul va merge  bine daca s-ar pune planul lor in aplicare.
Inteligenta-opusul imbecilitatii- este o functiune elastica si polivalenta, care incearca sa pretuiasca toata realitatea si s-o evalueze cu valorile ei proprii. Recunosc un om inteligent dupa cate valori evita sa confunde.Or, epoca noastra trece acum printr-o criza,printr-o penibila confuzie a valorilor. Valorilespirituale sunt ori complet desconsiderate, ori puse in functiune de cauze exterioare (economice, politice).Iar in fata acestui haos care ne inconjoara, nu avem nimic ce sa-i impotrivim. Nu avem, pentru ca vechile noastre experiente efective si victoeioase nu mai corespund ceasului de fata; pentru ca acele cateva adevaruri cu care s-a laudat , pana la satietate, continentul nostru au ajuns dogme, scheme moarte prea strimte pentru dimensiunile omului , care se naste acum. Si atunci stai si privesti in jurul tau, cu singura consolare ca  esti viu, ca esti gata oricand sa cresti si sa te amplifici.
...De aceea trebuie sa ne purtam inainte , fiecare , bataliile noastre. Daca fiecare ins ar activa fara gandul recompensei, pamantul acseta ar fi un rai. Daca numai zece oameni ar activa detasati - adica liberi, deschisi intregii realitati, fara prejudecati si fara dogme- viata ar putea merge inainte nestingherita. Pentru ca nu  intereseaza ceea ce se face in jurul nostru. Intereseaza numai ce facem noi.  (Mircea Eliade)

marți, 20 septembrie 2011

...un cuvânt...

"Oricine se pleacă  smerit, primind loviturile celorlalţi, îşi calcă în picioare părerea despre sine, înfrumuseţându-se duhovniceşte ca un înger; în conditiile acestea va putea trece prin poarta cea strâmtă a Cerului...Nimeni nu se ridică la cer urcând lumeşte, ci pogorându-se duhovniceşte.Oricine îşi fixează să păşească la o înălţime mai joasă, înaintează întotdeauna cu siguranţă şi niciodată nu cade..." (Pr. Paisie Aghioritul)

duminică, 26 iunie 2011

reVENIRI...

Nu conteaza ca ai ajuns prea tarziu, nu conteaza ca nu ai reusit sa faci ce ti-ai propus, nu conteaza ca te-ai pierdut pe drum sau ca ti-ai uitat scopul...important este ca ai plecat, ca ai VRUT si ai facut ceva!
"Unii creeaza din mers, altii pe indelete. La primii talentul vine si pleaca, in ceilalti salasluieste permanent. primii pot face doar ceea pentru ce sunt pregatiti. ultimii- si lucruri pentru care nu au nicio pregatire." (Aurelian Silvestru)
later edit: "Adevaratele tristeti sunt trei: de maica, de cel drag si de muzica; restul sunt pareri de rau" Grigore Vieru

duminică, 24 aprilie 2011

"ziua Invierii sa ne luminam popoare..."

"sufletul are puterea sa reduca raul din lume atunci si daca se manifesta sub forma inspirata a unui stil de viata frumos si drept, a unei configuratii stilistice a vietii cotidiene, care sa poata exercita asupra celor din jur o putere de seductie sau o inhibitie a impulsului spre rau.
viata deci nu are sorti de ameliorare daca nu apar oamenii exemplari, "conduitele" care impun respect, "spatiile curate", "locurile sacre", "calendarele sacre". Acestea toate sunt obiectivari ale acelor latente difuze ale sufletului care isi face salas din trairea colectiva a popoarelor si se afirma, pe prima treapta, ca suflet popular.
in fiecare an, marile multimi coboara si urca impreuna cu Iisus Hristos in mediul suferintei, al caintei si al bucuriei Invierii, adica al iubirii dumnezeiesti. nu fugind de rau si de suferinta, ca bogatii lumii, poti dobandi mantuirea sufleteasca si iti poti reface puterile creatoare, ci coborand in adancurile lor obscure, mantuind cu tine si prin tine raul lumii, suferind cu lumea, chemand-o si ascultandu-i chemarile, doar asa te poti mantui, iti vei redobandi sufletul ranit.
teoria puterii sufletesti ne previne ca peste an si peste veac (deci in istorie) puterile sufletului sufera un"scazamant ontologic" fatal, o imutinare, si omul trebuie sa si le rafaca periodic pentru a nu se pierde cu totul. iar caile acestei refaceri vin din asumarea suferintei si raului si din penitenta adica din ispasire. a train intens efectele ravasirii lumii, suferintele celor loviti, a face penitenta pentru raul la care ai fost conectat fara sa vrei chiar, este singura cale de refacere a puterii tale sufletesti si, prin tine, cu puterile slabite, a puterii morale din lume. suferinta si penitenta ta contribuie la insanatosirea lumii, la marea renastere a sufletului popular. alta cale nu exista. iar atunci cand omul s-a pierdut cu totul din prea lunga si prea intarziata ratacire, Dumnezeu Fiul a preluat pe seama Lui ratacirea si a redat omului adevarata lectie a suferintei si a iubirii, adica lectia si calea Mantuirii..."
Ilie Badescu, Sociologie noologica

duminică, 6 februarie 2011

zapada din resturi de timp...

in sfarsit n-am nici-un gand...nicio asteptare...nicio dezamagire...nimic. sunt doar eu cu mine, si e bine. in mod ciudat e bine...


cat de greu e sa uiti ceva...dar cat de bine e cand in sfarsit nu te mai deranjeaza ca nu poti sa uiti, cand poti sa ignori ceva ce te-ar fi scos din sarite in mod normal...
 
Copyright 2009 franturi de ganduri. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator