miercuri, 9 decembrie 2009

pareri...gresite...pareri...

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;
...a fost o data o zi( de ieri) cand , ca un copil constiincios ce eram(si sunt) veneam acasa...de la scoala...si cum mergeam eu asa cu capu'n nori(ca am crescut in doi ani cat altii in trei luni), observ ca se apropie la 2 milimetri lateral stanga de mine, un catel care avea o privire foarte criminala(numa una... a doua era in regula)(a doua paranteza o deschid pt ca mi-am adus aminte un refren ...sau ce-o fi el "sunt inofensiv, dar gandul meu e criminal), catel care si-a propus sa ma terorizeze, sa ma muste, sa ma faca sa alerg cu disperare spre casa...si a reusit.Catelul, era foarte mare...da ce zic era de-a dreptul fioros, desi de la distanta parea inofensiv.
contrastul intre aparenta...

si esenta

3 vorbe goale:

VARNA NECULAI spunea...

Frumos dulau,cu un asa caine nu te temi de nimeni

un om simplu spunea...

cand ti-e frica si de primu dulau(catelus)...nu ti se pare chiar asa de frumos:)

Anonim spunea...

vreau si eu o javra din astea 2...;))

Trimiteți un comentariu

 
Copyright 2009 franturi de ganduri. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator