...cuvinte...

m-am pierdut pe drumul spre aflarea unui raspuns...nu doar ca nu am aflat raspunsul, dar am aflat ca nu mai stiu nimic despre mine, dar ma incapatanez sa ii invat pe altii.Cat de rau suna asta....nici pe departe , pe cat de grav este...o atitudine gresita, o parere gresita, o fapta gresita, ganduri gresite...doar greseli, nimic bun.De ce nu mai stiu ce vreau? De ce nu mai stiu ce sa zic? De ce nu stiu ce sa aleg?Am de ales?Ce sa fac?Cine sunt? Ce conteaza cu adevarat?
Toata lumea pune intrebari.Toata lumea da raspunsuri.Dar nimeni nu le cauta, si atunci degeaba le da...
De ce toti se gandesc cum sa petreaca si nimeni nu se gandeste ca toate...trec...
De ce se uita oamenii care au fost cei mai buni prieteni candva?....De ce se uita parintii?
De ce nu ne intereseaza de nimeni, nici macar de noi insine?De ce sunt unii convinsi ca ei sunt cei mai buni? Oare chiar nu mai conteaza nimic, oare nu ne intereseaza nimic, oare toata lumea stie cu adevarat ce vrea...oare cei care petrec in fiecare zi chiar au motiv?...ei stiu ce vor?...stiu cine sunt?
Doar avem impresia ca stim, ca suntem aproape de fericire, ca este la un pas de noi ,tot ce facem facem cu scopul asta...petreceri, mancare, bautura, bani, cariera... nu pretuim niciodata zambetul celui de langa noi, glasul tatalui care ne spune sa avem grija de noi, sfatul bland al bunicei spus din toata inima cu glasul tremurand...uitam sa le spunem ca tinem la ei, ca ii iubim si ca asteptam sa se intoarca sanatosi, dintr-o calatorie...uitam de noi...ne uitam in petreceri, in bani, in tot ce ne tine departe de cei dragi, si de noi insine... nu mai stim sa ne trezim din uitare...si sa ne amintim sa iertam, si sa iubim...