Cotoiul încălţat

se zice că era odată un cotoi.El era singur pe lume şi trăise toată viaţa singur (era antisocial, cik).El făcu avere furând de la alţii chinezării:biju, merţane, tel-uri, ţoale şi alte chestii...Cunoscuţii îl descriau ca fiind un cotoi roşcat cu breton ca la emo kids şi extensii pink in codiţă, lentile de contact(a renunţat la ochelari pentru că la şcoală toţi râdeau de el...cică era tocilar...).Dar pesa de atracţie la el, ceea ce făcea ca toate mâţele să întoarcă capul de pe(dupe) el ...să intre in călduri, erau CIOCATELE lui din piele de croco (unele zic că erau de la Mihai Albu, aletele zic că nu erau de la Mihai Albu).Îi plăceau ghiulele(un ghiul, doua ghiulele, hai că-i bine ce blogu' meu) de tablă( că erau mai uşoare decât cele de haur; şi mai eftine).Bătea uliţele din N.Y, tătă ziua pe o bici cu steluţe fosforescente la spiţe şi cu conserve de papa pentru pişicuţe goale(cutiile, nu pişicuţele)legate cu o liţa.Dar nu stiu de ce o mai lungesc atât...cotoiu a fost călcat de caru' cu boi a lu' Grig(sa-i fie tărâna uşoara) şi toată averea lui:semibordeiu, bici si conservele goale au ajuns la stat.Asta-i viaţa...nasoală rău.
P.S. stai scrisă de una bucată anonimus...are comm-uri acilea pa blog(asta-i de la ea)...haidem pa pa, zic(asta-i de la mine)