Azi...nu mai fac nicio boacana , sau cel putin asta incerc...dar nu mai gasesc nici locul acela special ...si parca nici timpul nu se mai opreste pentru mine. Vreau sa se opreasca pentru o clipa totul, nu ca intr-o secventa dintr-un film...ci sa se opreasca sa avem timp sa ne uitam unii la altii , si sa ne zambim, sa nu ne prefacem ca ne interseaza cineva, ci sa vrem doar sa putem sa-l mangaiem cumva pe cel de langa noi...pe oricine.N-am intalnit pe nimeni care sa nu aiba nevoie de ajutor...toti avem griji , toti suntem suparati, toti suntem nepasatori, toti suntem ignoranti. A devenit o "moda" sa fii cat mai posomorat.Aveam colegi, care radeau tot timpul , care erau veseli si frumosi tocmai din cauza asta...Acum aceeasi colegi, ii vad suparati si parca isi doresc sa fie cat mai incarcati de tot felul de probleme.
Si vinovati suntem noi, pentru ca am uitat cum sa ajutam...si facem mai mult rau in incercarile noastre...Daca un prieten plange, noi ii spunem "nu mai plange, ca o sa fie bine"...este o incercare...dar de ce sa nu plangi cand simti nevoia asta sa fii tu insuti sa nu te ascunzi sub o masca -trista , si atat.
Daca as putea asta as face...as merge undeva...unde sa fie locul meu...unde timpul este doar al meu...de fapt nici macar al meu sa nu fie.Undeva unde...nu este timp, nici de pierdut, nici de castigat...de pretuit
Postări
4 vorbe goale:
Am coborat o data din autobuz, o dupa amiaza de vara, vreo zece ani in urma. Ma apropiam de usa blocului. M-a cuprins asa o bucurie .... Gardul verde era atat de verde si timpul nu mai avea secunde, doar marturisea vesnicia. Eram ACOLO, era un timp cu mireasma, parca cineva deschisese o fereastra si in adierea care intrase respirasem ceea ce era realitatea cutata si dorita de fiinta mea, pe care o aveam cumva intim si in adancul meu. nu era ceva nou.
Cand am citit despre timpul cautat de tine mi-am amintit de acel timp.
dar sunt atat de putine momentele astea in acre uitam de noi, sau ne dam seama de nimicnicia noastra...
chiar vb florin piersic despre tinerii...care sunt tristi...se chinuie sa aiba necazuri...etc...esti mai interesant dak esti mai suparat....ne intreaba unde ne este adrenalina, energia, tupeul specific varstei
hmm...tupeul?!...tupeul nu lipseste, eu cred ca este cel mai rau lucru dar este perceput ca ceva pozitiv.Adica ne lipseste bucuria, dar intalnim la tot pasul oamneni care asculta manele si , ma rog par extrem de bucurosi...lipseste energia, dar nu lipsesc teribilistii care intra pe contrasens , care conduc cu 120 in localitate ...lipseste INDRAZNEALA, dar nu lipseste TUPEUL..
asta e o parere, si pentru ca ste srisa aici ramane doar o parere
Trimiteți un comentariu