...lumina

am vazut ieri cand veneam de la scoala, pentru prima data in 4 ani de cand, zilnic fac acelasi drum...am vazut copii...copii care cantau, cantau ingereste. Si am ramas impresionata pentru ca nu alergau, nu vorbeau urat, nu se bateau asa cum am fi crezut ca este normal pentru copiii pe care ii vedem, ci..cantau..pur si simplu cantau.
Si ma intreb oare de cate ori am trecut pe langa cineva si nu m-am gandit ca poate fi si altfel decat modul in care se afiseaza, decat felul cum vrea sa dea impresia ca este.De ce vrem sa "fim" altfel decat suntem?!...de ce vrem sa ne vada ceilalti altfel decat suntem?!...mai stim cine suntem?!..de cine ne ascundem de fapt?!...ne este atat de teama sa ne regasim, sa ne cunoastem pe noi insine incat ne mintim si ajungem sa facem lucururi la care candva nici nu ne gandeam. Oriunde este zgomot, "muzica", claxoane, tipete, injuraturi...suntem inconjurati de galagie...de fapt o cautam, galagia face parte din viata de zi cu zi...adormim cu muzica..nici in somn nu vrem liniste.
Cand suntem singuri in camera noastra si este liniste,  ne apasa in loc sa ne linisteasca...ne izbim de noi insine in liniste, si ne este frica de ceea ce descoperim....asa ca este mai usor sa cautam zgomotul si sa ne inchidem in noi.
Cufundati in ganduri, nu mai avem timp sa vedem si copiii care canta, nu mai avem timp sa vedem oamenii cu chipuri luminoase care ne zambesc mereu,pentru ca noi am uitat ce inseamna Lumina

(nu am apucat sa fac o poza copiilor care cantau ieri...dar in aceasta sunt copii deosebiti care au cantat la premierea olimpicilor de la nationala de religie...si au facut oarecum sa nu-mi para rau ca am participat...)