...un cuvânt...

"Oricine se pleacă  smerit, primind loviturile celorlalţi, îşi calcă în picioare părerea despre sine, înfrumuseţându-se duhovniceşte ca un înger; în conditiile acestea va putea trece prin poarta cea strâmtă a Cerului...Nimeni nu se ridică la cer urcând lumeşte, ci pogorându-se duhovniceşte.Oricine îşi fixează să păşească la o înălţime mai joasă, înaintează întotdeauna cu siguranţă şi niciodată nu cade..." (Pr. Paisie Aghioritul)

reVENIRI...

Nu conteaza ca ai ajuns prea tarziu, nu conteaza ca nu ai reusit sa faci ce ti-ai propus, nu conteaza ca te-ai pierdut pe drum sau ca ti-ai uitat scopul...important este ca ai plecat, ca ai VRUT si ai facut ceva!
"Unii creeaza din mers, altii pe indelete. La primii talentul vine si pleaca, in ceilalti salasluieste permanent. primii pot face doar ceea pentru ce sunt pregatiti. ultimii- si lucruri pentru care nu au nicio pregatire." (Aurelian Silvestru)

later edit: "Adevaratele tristeti sunt trei: de maica, de cel drag si de muzica; restul sunt pareri de rau" Grigore Vieru

"ziua Invierii sa ne luminam popoare..."

"sufletul are puterea sa reduca raul din lume atunci si daca se manifesta sub forma inspirata a unui stil de viata frumos si drept, a unei configuratii stilistice a vietii cotidiene, care sa poata exercita asupra celor din jur o putere de seductie sau o inhibitie a impulsului spre rau.
viata deci nu are sorti de ameliorare daca nu apar oamenii exemplari, "conduitele" care impun respect, "spatiile curate", "locurile sacre", "calendarele sacre". Acestea toate sunt obiectivari ale acelor latente difuze ale sufletului care isi face salas din trairea colectiva a popoarelor si se afirma, pe prima treapta, ca suflet popular.
in fiecare an, marile multimi coboara si urca impreuna cu Iisus Hristos in mediul suferintei, al caintei si al bucuriei Invierii, adica al iubirii dumnezeiesti. nu fugind de rau si de suferinta, ca bogatii lumii, poti dobandi mantuirea sufleteasca si iti poti reface puterile creatoare, ci coborand in adancurile lor obscure, mantuind cu tine si prin tine raul lumii, suferind cu lumea, chemand-o si ascultandu-i chemarile, doar asa te poti mantui, iti vei redobandi sufletul ranit.
teoria puterii sufletesti ne previne ca peste an si peste veac (deci in istorie) puterile sufletului sufera un"scazamant ontologic" fatal, o imutinare, si omul trebuie sa si le rafaca periodic pentru a nu se pierde cu totul. iar caile acestei refaceri vin din asumarea suferintei si raului si din penitenta adica din ispasire. a train intens efectele ravasirii lumii, suferintele celor loviti, a face penitenta pentru raul la care ai fost conectat fara sa vrei chiar, este singura cale de refacere a puterii tale sufletesti si, prin tine, cu puterile slabite, a puterii morale din lume. suferinta si penitenta ta contribuie la insanatosirea lumii, la marea renastere a sufletului popular. alta cale nu exista. iar atunci cand omul s-a pierdut cu totul din prea lunga si prea intarziata ratacire, Dumnezeu Fiul a preluat pe seama Lui ratacirea si a redat omului adevarata lectie a suferintei si a iubirii, adica lectia si calea Mantuirii..."

Ilie Badescu, Sociologie noologica

timpul meu

Cand eram mica si faceam cate-o boacana , ceva care avea drept urmare o mustrare, imi dadeam bretonul in ochi, si credeam ca nu ma vede nimeni...ma ascundem dupa parul meu...si ma vedeam, cine stie unde, intr-un loc al meu, nestiut de nimeni...intr-un loc unde parca nici timpul nu trecea....
Azi...nu mai fac nicio boacana , sau cel putin asta incerc...dar nu mai gasesc nici locul acela special ...si parca nici timpul nu se mai opreste pentru mine. Vreau sa se opreasca pentru o clipa totul, nu ca intr-o secventa dintr-un film...ci sa se opreasca sa avem timp sa ne uitam unii la altii  , si sa ne zambim, sa nu ne prefacem ca ne interseaza cineva, ci sa vrem doar sa putem sa-l mangaiem cumva pe cel de langa noi...pe oricine.N-am intalnit pe nimeni care sa nu aiba nevoie de ajutor...toti avem griji , toti suntem suparati, toti suntem nepasatori, toti suntem ignoranti. A devenit o "moda" sa fii cat mai posomorat.Aveam colegi, care radeau tot timpul , care erau veseli si frumosi tocmai din cauza asta...Acum aceeasi colegi, ii vad suparati si parca isi doresc sa fie cat mai incarcati de tot felul de probleme.
Si vinovati suntem noi, pentru ca am uitat cum sa ajutam...si facem mai mult rau in incercarile noastre...Daca un prieten  plange, noi ii spunem  "nu mai plange, ca o sa fie bine"...este o incercare...dar de ce sa nu plangi cand simti nevoia asta sa fii tu insuti sa nu te ascunzi sub o masca -trista , si atat.
Daca as putea asta as face...as merge undeva...unde sa fie locul meu...unde timpul este doar al meu...de fapt nici macar al meu sa nu fie.Undeva unde...nu este timp, nici de pierdut, nici de castigat...de pretuit

..astept

astept o intrebare...daca nu vine...asta e...

raspunsul e DA
SFAT:pregatiti-va sa speculati(mai ales unii)

plictiseala maree

...nu mai am rabdare deloc. Astept ceva si nu astept, plec si nu plec, vreau si nu vreau... m-am saturat sa te astept, asta-i sigur, m-am plictisit de tine(asta nu e chiar atat de sigur), si m-am resemnat asa cum fac eu cam des in ultima vreme. M-am hotarat sa nu te mai caut ba chiar sa te ocolesc, de fapt nu stiu daca te-am cautat vreodata...ma rog am observat ca cineva comploteaza impotriva noastra...de fapt pentru noi..si nu-mi place asta , nu-mi place sa-mi zica cineva ce sa fac si cum sa fac, stiu si singura ( de fapt nu stiu... da' tot nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac). So... care-i concluzia finala...
Clar rabdare nu mai am, stiu pe cine ma conving sa nu mai astept, o sa plec sigur, vreau sa plec...plec acilea' la munte nu foarte departe, da' astept de mult, si asta vreau mai mult decat sa te vad pe tine...bafta si nu te mai tine dupa mine...

Vara la tara...

Mergeam la munte zilele trecute, (ca mai toata vacanţa...doar la munte) si am cunoscut oameni deosebiţi, foarte simpli şi frumosi in simplitatea lor..oameni frumoşi, în care poti sa te încrezi si carora le poţi povesti orice cu încredere. Am lăsat acasă tot ce e rău şi urât...acasă unde toată lumea bârfeste pe toată lumea (un obicei foarte urât dacă mă întrebaţi pe mine, dar asta e doar o parere personală)...În fine...cum ziceam mă dusei la munte , şi pe lângă oameni puri am cunoscut frumuseţea locurilor,...stiam eu ca astfel de oameni se găsesc tot mai rar dar sa vedeti locurile...si brusc mi se terminară mica excursie si am poposit acasă...unde cine ma astepta?...Bunii mei vecini care aveau ceva de făcut pe lânga mine nu ştiu sigur ce , dar ideea era sa ma scoată din sărite , şi aproape că au reuşit... în mare măsură.Dar să va povestesc despre vecinii mei, care vorbesc o română dulce, un pic alterata de accentu' de Buzau, pe care îl vad o data pe an cand începe şcoala ăla mic, (bine de doua ori ca de Paşti tre' să aiba copilu' ceva nou).Deci vecinii mei trebuie sa stie neapărat ce maşina , cine a condus ,de unde era, da ce-o fi căutand la vecinu' de la colţ. Acestor vecini ,in special unuia , care vorbea cu un bun amic al sau,spunându-i intr-o romana dulce :"ba, boule!!!" , am încheiat citatul ,am sa îi transmit nişte sfaturi:
1.Niciodată să nu te speli pe dinţi (oricum asta nu cred că se întâmpla prea des)...ei, dinţii, trebuie sa stralucească...ca aurul...galbeni ca aurul, si daca te speli pe dinţi adio luciu;
2.Să nu te mai speli ,în general să nu te mai speli, că se zice că apa conţine...bacterii...multe...da' în schimb dai cu spray...mult(că face bine la sănătate, şi se uită şi gagicile la tine)
Da' tu ştiai deja banalitatile astea, off...cum am putut sa uit...si cum de mi-am permis sa iti dau eu sfaturi(aaa ...stiu dupa deviza iubeşte-ţi aproapele, da' să nu afle nimeni..că pân' la urmă ăsta e semn de iubire..tre' să fii chior să nu-ţi dai seama)