"Şcoala, în cetate, între zidurile ei, o galerie de interese. Prietenia nu este posibilă, e imposibilă. Nu poate propăşi unde este mult zgomot. Prietenia, un pod prea îndepărtat. Oameni de acelaşi rang, stăpâniţi de aceleaşi ambiţii. Funcţia, mare, înaltă. Puterea..."Puterea trebuie să ţi-o iei, căci nu ţi-o dă nimeni". Puterea o iluzie. Oricând cineva va vrea să alunge pe cel sus-pus şi să-i ia locul..."
(Horea Paştina, Ascult şi privesc)

limpede si moderat...

Spunea Andrei Plesu  ca fiecare om tinde spre ceva, are un tel...o tinta suprema care este situata in jurul unei departari fata de care realitatile curente, palpabile, apar diminuate. E un soi de diversiune a departelui, care ne determina sa  traim cu privirea fixata pe linia orizontului. ( Andrei Plesu -  Despre ingeri)

constatam ca sunt oameni care au  nu numai o parere falsa despre cei in mijlocul carora traiesc ci si una exagerata despre ei insisi, in ceea ce ce-i priveste pe primii balanta inclina spre negativ.Telurile acestor oameni se schimba semnificativ prin faptul ca isi orienteaza toate puterile spre nimicirea celor care ...isi vad de treaba. Cand telurile oamenilor se schimba...oamenii sunt altii, sunt falsi, saraci, singuri...

"este mai de dorit minimul de cunoastere a lucrurilor foarte importante decat cunoasterea socotita foarte sigura a lucrurilor foarte marunte".

sursa:  http://adinarogojanmihaiu.blogspot.ro/ ,  http://www.facebook.com/ArrmArtRestore

mai multe aici...
http://adinarogojanmihaiu.blogspot.ro/

...

Singuratatea absoluta? O concep cateodata asa: in tren, pe un culoar ticsit, stand pe geamantan. Esti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te impiedica sa te misti; dar esti departe si de orice punct fix in spatiu. Esti undeva, intre o statie si alta, rupt de ceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtand dupa tine un alt tren, cu oameni, situatii, marfuri, idei, una peste alta, in vagoane pe care le lasi in statii, le pierzi intre statii, le uiti in spatii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicaieri de singur...( Constantin Noica)

un...desen

"Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.

Toate stau la locul lor:
piatră, floare şi ulcior,
vatră şi amnar şi iască.
Asta-i legea tuturor:
Zări să-şi facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă."

(inscriptie pe o casa noua, Lucian Blaga)

despre numai zece oameni

Nu sunt pierdute decat acele batalii pe care  nu le incepi niciodata. Nu esti invins decat daca refuzi lupta.Altfel, orice faci , orice incerci in aceasta existenta miraculoasa - sunt victorii; si cat ar fi ele de mutilate, nu trebuie sa regreti ca le-ai obtinut. In constiinta omului modern exista aceasta grava confuzie intre victorie si premiu. Cei mai multi dintre noi credem ca am facut un lucru bun numai daca primim o recompensa; o felicitare, o distinctie, o observatie favorabila.Si dimpotriva, socotim esuate acele acte ale noastre care au trecut neobservate, sau au fost privite cu neincredere, sau de-a dreptul cu dispret.

Confuzia aceasta isi are radacini mai adanci, in setea omului pentru fructul faptelor sale. Noi , care nu stim niciodata ce sa facem cu pasiunile noastre, credem ca o actiune detasata de dorinta recompensei este o actiune "fara pasiune", un fapt neutru sau o simpla "disponibilitate". Ni se pare ca numai acele actiuni sunt intr-adevar omenesti care sunt promovate de o mare pasiune.Uitam, insa ca pasiunea este aici numai elementul dinamic, vehiculul realizarii- iar dorinta de recompensa, de fruct,apartine egoismului nostru, si tot ceea ce facem in vederea unui astfel de premiu ne limiteaza si ne leaga de limitele noastre. O pasiune indeamna intotdeauna la victorie, la perfecta ei consumare in fapt, la o liberare prin plenitudine. O pasiune- care se afla prezenta inapoia oricarui act al nostru - nu cauta niciodata premierea sau promovarea ei, nu cauta o recompensa. Dorinta aceasta e creata si alimentata numai de "prea omenescul" din noi, adica de mizeriile si limitarile egoismului nostru.
Ne-am obisnuit sa acuzam pasiunile noastre pentru tot ceea ce e scazut si hidos in noi. De fapt pasiunile-care nu cauta altceva decat o desavarsita actualizare si implicit consumare-nu au nimic de-a face cu ceea ce credem sau ne place sa credem noi despre ele.E absurd sa osandesti o pasiune pentru ca n-ai stiut s-o stapanesti.Si nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, de care te-ai liberat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor.
Daca acestea sunt adevarate, apoi fara indoiala ca nici o batalie nu e pierduta, ca putem fi victoriosi fara a obtine vreun premiu, ca putem fi liberi si noi insine , fara ca lumea sa o stie.Aceasta "notiune" de lume este un nonsens. Lumea iti cere intotdeauna un efort personal minim si o deplina abandonare in voia supersitiilor ei.
Ceea ce deosebeste pe om de celelalte creaturi nu este inteligenta, nici ratiunea.Ceea ce ne deosebeste pe noi, este simtul valorilor, ierarhia.Acea intelegere globala a lucrurilor, care stie sa vada ordinea , stie sa cosmizeze haosul din jurul nostru, stie sa oranduiasca valorile asa cum trebuie, respectandu-le pe toate, dar pastrandu-le pentru  justa lor functiune.Un om perfect, adica un om cu desavarsire liber este acela care poate "functiona" pe toate planurile realitatii, reactioneaza la toti stimulii(biologici, etici, estetici) si are valente active pentru tot ce e viu si eficient din jutul lui. Unul care nu gandeste toata ziua decat arta, politica, paine sau dragoste-este un monstru .Pentru el nu mai exista ierarhie , nu stie ca, calitatea si viata sunt un tot care trebuie expermentat pe mai multe planuri.Omul acela traieste ca un halucinat, ca o bestie, condus de un singur instinct sau de o singura idee.Veacul nostru cunoaste milioane de asemenea monoideici, care cred ca totul se poate schimba dintr-o singura stersatura de condei, ca totul va merge  bine daca s-ar pune planul lor in aplicare.
Inteligenta-opusul imbecilitatii- este o functiune elastica si polivalenta, care incearca sa pretuiasca toata realitatea si s-o evalueze cu valorile ei proprii. Recunosc un om inteligent dupa cate valori evita sa confunde.Or, epoca noastra trece acum printr-o criza,printr-o penibila confuzie a valorilor. Valorilespirituale sunt ori complet desconsiderate, ori puse in functiune de cauze exterioare (economice, politice).Iar in fata acestui haos care ne inconjoara, nu avem nimic ce sa-i impotrivim. Nu avem, pentru ca vechile noastre experiente efective si victoeioase nu mai corespund ceasului de fata; pentru ca acele cateva adevaruri cu care s-a laudat , pana la satietate, continentul nostru au ajuns dogme, scheme moarte prea strimte pentru dimensiunile omului , care se naste acum. Si atunci stai si privesti in jurul tau, cu singura consolare ca  esti viu, ca esti gata oricand sa cresti si sa te amplifici.
...De aceea trebuie sa ne purtam inainte , fiecare , bataliile noastre. Daca fiecare ins ar activa fara gandul recompensei, pamantul acseta ar fi un rai. Daca numai zece oameni ar activa detasati - adica liberi, deschisi intregii realitati, fara prejudecati si fara dogme- viata ar putea merge inainte nestingherita. Pentru ca nu  intereseaza ceea ce se face in jurul nostru. Intereseaza numai ce facem noi.  (Mircea Eliade)

...un cuvânt...

"Oricine se pleacă  smerit, primind loviturile celorlalţi, îşi calcă în picioare părerea despre sine, înfrumuseţându-se duhovniceşte ca un înger; în conditiile acestea va putea trece prin poarta cea strâmtă a Cerului...Nimeni nu se ridică la cer urcând lumeşte, ci pogorându-se duhovniceşte.Oricine îşi fixează să păşească la o înălţime mai joasă, înaintează întotdeauna cu siguranţă şi niciodată nu cade..." (Pr. Paisie Aghioritul)

reVENIRI...

Nu conteaza ca ai ajuns prea tarziu, nu conteaza ca nu ai reusit sa faci ce ti-ai propus, nu conteaza ca te-ai pierdut pe drum sau ca ti-ai uitat scopul...important este ca ai plecat, ca ai VRUT si ai facut ceva!
"Unii creeaza din mers, altii pe indelete. La primii talentul vine si pleaca, in ceilalti salasluieste permanent. primii pot face doar ceea pentru ce sunt pregatiti. ultimii- si lucruri pentru care nu au nicio pregatire." (Aurelian Silvestru)

later edit: "Adevaratele tristeti sunt trei: de maica, de cel drag si de muzica; restul sunt pareri de rau" Grigore Vieru

"ziua Invierii sa ne luminam popoare..."

"sufletul are puterea sa reduca raul din lume atunci si daca se manifesta sub forma inspirata a unui stil de viata frumos si drept, a unei configuratii stilistice a vietii cotidiene, care sa poata exercita asupra celor din jur o putere de seductie sau o inhibitie a impulsului spre rau.
viata deci nu are sorti de ameliorare daca nu apar oamenii exemplari, "conduitele" care impun respect, "spatiile curate", "locurile sacre", "calendarele sacre". Acestea toate sunt obiectivari ale acelor latente difuze ale sufletului care isi face salas din trairea colectiva a popoarelor si se afirma, pe prima treapta, ca suflet popular.
in fiecare an, marile multimi coboara si urca impreuna cu Iisus Hristos in mediul suferintei, al caintei si al bucuriei Invierii, adica al iubirii dumnezeiesti. nu fugind de rau si de suferinta, ca bogatii lumii, poti dobandi mantuirea sufleteasca si iti poti reface puterile creatoare, ci coborand in adancurile lor obscure, mantuind cu tine si prin tine raul lumii, suferind cu lumea, chemand-o si ascultandu-i chemarile, doar asa te poti mantui, iti vei redobandi sufletul ranit.
teoria puterii sufletesti ne previne ca peste an si peste veac (deci in istorie) puterile sufletului sufera un"scazamant ontologic" fatal, o imutinare, si omul trebuie sa si le rafaca periodic pentru a nu se pierde cu totul. iar caile acestei refaceri vin din asumarea suferintei si raului si din penitenta adica din ispasire. a train intens efectele ravasirii lumii, suferintele celor loviti, a face penitenta pentru raul la care ai fost conectat fara sa vrei chiar, este singura cale de refacere a puterii tale sufletesti si, prin tine, cu puterile slabite, a puterii morale din lume. suferinta si penitenta ta contribuie la insanatosirea lumii, la marea renastere a sufletului popular. alta cale nu exista. iar atunci cand omul s-a pierdut cu totul din prea lunga si prea intarziata ratacire, Dumnezeu Fiul a preluat pe seama Lui ratacirea si a redat omului adevarata lectie a suferintei si a iubirii, adica lectia si calea Mantuirii..."

Ilie Badescu, Sociologie noologica

zapada din resturi de timp...

in sfarsit n-am nici-un gand...nicio asteptare...nicio dezamagire...nimic. sunt doar eu cu mine, si e bine. in mod ciudat e bine...


cat de greu e sa uiti ceva...dar cat de bine e cand in sfarsit nu te mai deranjeaza ca nu poti sa uiti, cand poti sa ignori ceva ce te-ar fi scos din sarite in mod normal...

titlu

am motiv de a sarbatori...mi-am adus aminte de existenta blogului( si de parola , ceea ce chiar este o performanta). in concluzie, stau pe-aici scriu, citesc, ascult, observ...si nu invat la IBU cum ar trebui sa fac DAR incerc sa combat consumul ilicit de droguri.(lucru care nu are tocmai un aspect foarte pozitiv, daca ramane doar la stadiul de incercare). Intre timp ma duc sa  arunc cate-o privire pe cursul de la ibu( ceva imi spune ca in sesiune nu se noteaza  si postarile de pe blog)

...

Sarbatori fericite tuturor!.. multumesc  din suflet pentru tot ajutorul oferit de oameni deosebiti si pentru ca nu m-au uitat[ dna Mirela, Dnul Robert,  Catalina si grupul de colindatori (din care am facut si eu parte): Anastasia, Angela, Alina, Laura, Iosif, Alexandru, Laurentiu, surorile(Ana si Alina) si sper ca n-am uitat de nimeni. Tot ce-i mai frumos va doresc si va rog sa nu ma uitati[ daca se poate]...Doamne ajuta!

Spune NU drogurilor!

despre pericolul drogurilor s-a vorbit...insa  doar s-a vorbit. Nu s-a facut mare lucru. incerc prin acest blog sa sustin o campanie impotriva consumului ilicit de droguri.
pentru unii, evenimentul care trebuie evitat este uzul si, in consecinta, vorbim despre prevenirea utilizarii drogurilor. aceasta este o optiune sustinuta pe baza claritatii operative ( cu privire la ceea ce se intampla atunci cand se foloseste termenul de abuz). totusi aceasta abordare are marele incovenient de a considera implicit orice uz de orice drog ca un eveniment intotdeauna nociv, fara o disciminare majora, ceea ce presupune pentru multi a lua o atitudine ideologica, apriori si incompatibila cu stiinta.
 Altii prefera expresia prevenirea abuzului de droguri. Avantajul consta in posibilitatea de a introduce diferite tipuri de evenimente negative in cadrul notiunii de abuz cum ar fi dependenta, supradoza, consumul in situatii de risc propriu sau pentru altii, etc. In plus, semnificatia abuzului deja include faptul ca acest uz este nociv.
Plante etnobotanice, droguri legale, usoare...sunt droguri..orice creaza dependenta este nociv oricat de legal si de "usor" ar fi. 
[o parte din aceasta postare este dintr-o teza de doctorat, care combate consumul de droguri]


Later edit:  daca n-ar fi droguri lumea ar fi mai buna....si eu m-as odihni acum, sau as iesi cu prietenii la un suc
...pe undeva pe-aici a crescut un banner...spune Nu drogurilor!

tehnici de manipulare

In piesa vietii, fiecare dintre noi ar vrea sa-si interpreteze destinul in asa fel incat sa ajunga la un final conform cu propriile sale dorinte. Dar pentru ca suntem fiinte sociale, monologule nu este o solutie. trebuie sa ne alegem replicile astfel ca ele sa se integreze unui cor anume. Uneori, sau chiar adesea, este foarte posibil ca replicile imaginate de noi sa fie disonante sau sa nu fie acceptate de ceilalti actori. De aceea este nevoie de un Regizor care sa-si asume rolul de a pune in acord toate rolurile personale. Supunandu-ne lui, ne pierdem autonomia si ne integram sistemului. Cu timpul, nu mai putem spune cat anume din destinul personal l-am scris noi insine si cat a fost scris de altii. Nu mai putem preciza  cu exactitate cat din fiinta noastra ne reprezinta Eul si cat este rezultatul sfaturilor, antrenamentelor, educatiei, sugestiilor, recomandarilor sau ordinelor p care ni le impun ceilalti. Nu mai stim unde se termina rolul pe care ni l-am scris noi insine si unde incepe cel scris de altii. Nu mai putem spune cine, de ce si cand a scris scenariul care ne recomanda ce sa gandim, ce sa facem, ce sa simtim. Iar de multe ori se intampla ca vreu Regizor sa-si depaseasca simpla conditie de dispecer abilitat sa puna ordine intr-un sistem si sa inceapa sa se creada demiurg, sa-i socoteasca pe ceilalti simpli figuranti intr-o piesa scrisa de el, pentru care lor, evident le este straina. In astfel de cazuri, mai devreme sau mai tarziu, piesele se transforma in tragedii oribile...
"tehnici de manipulare"-Bogdan Ficeac

Rusinosul proverb

Nu!
Nu!
Nu! astfel
Trebuia  sa strigam.
Dar nu am strigat.
Nu marea
se zbuciuma,
Trebuia sa strigam,
Ci noianul de fluvii
Se razvrateste!
Inghitite
de ea,
de lacomia ei.
Ne-am inecat
Intr-un simplu proverb:
„Apele mari
inghit pe cele mici“.
Suntem un proverb
atat.
De ce ne-am
mai plange,
De ce-am mai spera la izbanda,
Motaind filozofic
in rusinosul proverb:
„Capul plecat
sabia nu-l taie“.
Uite ca l-au taiat.
(Grigore Vieru)

timpul meu

Cand eram mica si faceam cate-o boacana , ceva care avea drept urmare o mustrare, imi dadeam bretonul in ochi, si credeam ca nu ma vede nimeni...ma ascundem dupa parul meu...si ma vedeam, cine stie unde, intr-un loc al meu, nestiut de nimeni...intr-un loc unde parca nici timpul nu trecea....
Azi...nu mai fac nicio boacana , sau cel putin asta incerc...dar nu mai gasesc nici locul acela special ...si parca nici timpul nu se mai opreste pentru mine. Vreau sa se opreasca pentru o clipa totul, nu ca intr-o secventa dintr-un film...ci sa se opreasca sa avem timp sa ne uitam unii la altii  , si sa ne zambim, sa nu ne prefacem ca ne interseaza cineva, ci sa vrem doar sa putem sa-l mangaiem cumva pe cel de langa noi...pe oricine.N-am intalnit pe nimeni care sa nu aiba nevoie de ajutor...toti avem griji , toti suntem suparati, toti suntem nepasatori, toti suntem ignoranti. A devenit o "moda" sa fii cat mai posomorat.Aveam colegi, care radeau tot timpul , care erau veseli si frumosi tocmai din cauza asta...Acum aceeasi colegi, ii vad suparati si parca isi doresc sa fie cat mai incarcati de tot felul de probleme.
Si vinovati suntem noi, pentru ca am uitat cum sa ajutam...si facem mai mult rau in incercarile noastre...Daca un prieten  plange, noi ii spunem  "nu mai plange, ca o sa fie bine"...este o incercare...dar de ce sa nu plangi cand simti nevoia asta sa fii tu insuti sa nu te ascunzi sub o masca -trista , si atat.
Daca as putea asta as face...as merge undeva...unde sa fie locul meu...unde timpul este doar al meu...de fapt nici macar al meu sa nu fie.Undeva unde...nu este timp, nici de pierdut, nici de castigat...de pretuit

atat?!

semanam atat de mult, tocmai pentru ca facem aceleasi lucruri , cel mai adesea...NIMIC.Nimic nu nimicuri, este o diferenta nu usor sesizabila...Si mai avem un lucru in comun-suntem rusinosi.Eu am descoperit de curand...si  ciudat este ca mi-a zis un copil de 12 ani.Daca puteam sa recunosc foarte usor putinele cunostinte in vreun domeniu, oricare ar fi el, sa-mi recunosc  timiditatea, excesiva , cateodata, este o adevarata lupta cu mine insami. Mi se pare mie sau astea sunt cele mai grele lupte , cele de care fugim cat putem de tare, ne ascundem, le evitam ...sunt luptele cu noi insine, cu ganduri, cu atitudini, care ne tradeaza felul de a fi, si ciudat este ca noi le producem. Paradoxul zilelor noastre este ca izbucnim razboaie interioare, din care plecam invinsi de cele mai multe ori, si de la fel de multe ori nici nu stim ca  tocmai am parasit lupta  aproape  dezgolitit de noi insine, stim, insa ca ceva nu este chiar bine si cautam  cauze oriunde in alta parte.Partea si mai ciudata este ca le gasim...sau aveam iluzia ca le gasim...ca astfel ne putem reintoarce de unde am plecat...ca suntem tot aceea dinaintea izbirii de noi insine...ca nu ne-a schimbat nimic.De altfel a devenit rusinos faptul ca te poate schimba cineva , fie si printr-o simpla constantare, spusa in gluma.Stii prea bine cum esti(cum vrei sa pari), si daca tot nu te schimbi de ce te afecteaza atat vorba unui copil?...pfff!!? ciudata poveste! Si daca recunosc si daca nu-mi recunsc timiditatea...care e diferenta?...e numai iluzie, dincolo-s eu

intrebari existentiale

• numa' eu am in lista de mess specimene cu poze facute in baie, care privesc melancolic , cugetator in oglinda (intrebandu-se: "cine-i boul din fata mea?"), cu nume inspirate din breasla celor care fredoneaza frenetic "oooooooooooooooof viata meaaa" gen: smekher, bartibo$$. gutza barosanu, digey bibi ,SuNt-Sm3ch3r -b@ros@n...s.a., care au status neaparat "multi ma uraste , pentru ca nu poate sa fie ca mine", "talentul meu este fara numar, fara numar, fara numar..." , urmat de un www. , pentru ca le"place" sa fie scris pe albastru(pai daca e gratis, de geaba...si arata si bine...de ce sa nu fie)?
• de ce cand m-am trezit nu mai dormeam?
• doar pe mine ma mananca tantarii, cu sange rece?...daca sunt eu prin preajma, stati linistiti, toti tantarii trag la mine(cel putin pe o raza de 100 m in jurul meu)...vorba 'ceea:"fereste-ma , Doamne, de tantari, ca de fluturi ma feresc eu"
• daca cineva se uita la tine, si are impresia ca tu n-ai vazut ca  te-a vazut, si dupa fuge la 1000000 m, km.., mai incolo inseamna ca te respecta enorm, si de-asta o sa-ti spuna dupa-aia..."ai fost si tu acolo?...bai cum mama naibilui de nu te-am vazut?..inseamna ca te crede prost?...sau mai chior decat esti de fapt?
• daca minunatia de catel, pe care il detin, proprietate personala(s-au dus vremurile cand consideram ca face parte din familie...acuma intra la proprietati personale, la fel ca si...ceasul...a nu ca la asta tin prea mult..ca si telefonul, sa zicem)...de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace...nici iarba nu-i place(iarba oricum nu mananca decat cand il doare capul, si asta o stiu pentru ca imi cunosc catelul), si a avut si 2 tentative de suicid, prin strangulare cu zgarda din dotare..inseamna ca are o depresie?
• daca dimineata, si in cursul zilei , oricand ...primavara, vara, toamna, iarna...cand privesti in jur vezi ceata(si nu te afli neaparat in bucatarie, sau afara, unde chiar e ceata)...inseamna ca ar trebui sa schimbi ochelarii? sau ca sunt fenomene meteorologice extreme, care sunt vizibile intr-o incapere, oricare ar fi?
• calculatorul meu are ceva daca incepe sa iasa fum din el?...sau e in depresie?(merge si foarte greu, de-asta..poate s-a saturat si asta de viata...oricum eu il sustin si il incurajez mereu..."hai ma ca se poate si mai bine ","mergi si tu mai repede, nitel, ca pot sa vorbesc si urat cu tine , daca nu intelegi de vorba buna"-ceea ce nu s-a intamplat niciodata...cand se inchide singur, sau cand pica netul...parca iti vine sa-l feliciti)(si na, ca am inchis paranteza, desi nimeni nu ar fi crezut ca asta este posibil)
• ar trebui sa mai pun multe intrebari aicia?

Cand muzica devine arta

duminica am fost la concert Pasarea colibri...un adevarat recital al celor pe care nu trece zi sa nu ii ascult ,  si asta cam de pe la 6 ani.Nu te poti lauda ca le stii toate versurile (desi le stii), ca ai fost la foarte multe concerte ale trupei, ca ai poze cu fiecare membru, ca soneria telefonului este melodia "vara la tara"...nu te poti lauda.Pur si simplu...nu este meritul tau...Dar trebuie sa fii recunoscator ca ai avut onoarea sa ii vezi  si  nororcul sa-i respecti, caci este un noroc. Si mai trebuie sa fii recunoscator si sa pretuiesti  oamenii care ridica muzica la rangul de arta, care iubesc publicul si canta pentru acesta o muzica menita sa-ti mangaie sufletul.Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie ceea ce fac acesti OAMENI  deosebiti....